Prietenul meu Virtual
parinte mai bun

Cum poti fii un parinte mai bun?

Ce fel de parinte esti? Te zbati sa fie totul bine pentru familia ta si simti ca uneori nu faci fata?

 

Responsabilitatea ta ca parinte este sa-i iubeasti, sa fii langa ei. Sa faci tot posibilul pentru a-i ajuta sa ajunga adulti responsabili si demni de incredere.

Am clasificat sfaturile pentru a fii un parinte mai bun in functie de tipurile de familii.

Deci care sunt acestea?

1.Familia in care un parinte are grija de copii si de casa full time, iar celalalt aduce banii acasa.

In genul acesta de familie cel care aduce banii tinde sa se indeparteze. Ei ajung chiar sa nu-si cunoasca copii datorita putinului timp de calitate pe care-l petrec impreuna.

In Romania se intampla cel mai des acest lucru in familile de navigatori si cei care lucreaza in strainatate.

Aceste persoane se zbat enorm pentru copii lor, ajung acasa si se asteapta ca toata familia sa-i sufoce cu iubire.

Dar isi dau seama ca fiecare are viata lui, despre care stiu foarte putin, si nu isi dau seama cum ar putea sa interactioneze cu ei.

In cazul familiei, cei care au ramas acasa, sunt obisnuiti ca el/ea sa fie la departare. Si sunt obisnuiti sa aiba foarte putine conversatii cu adevarat importante. Ceea ce vorbesc se rezuma de obicei la subiecte ca: ce ai mai facut la scoala, cum e vremea acolo, ce iti doresti cadou de ziua ta sau cand vin acasa etc.

Ca parinte, ai nevoie de timp de calitate petrecut cu familia, iar distanta este un inconvenient extrem de mare.

Sigur, tehnologia a evoluat si ne putem auzi mult la telefon, skype, facebook si alte aplicatii de socializare. Dar toate acestea nu valoreaza nimic daca nu ne impartasim lucrurile care conteaza cu adevarat.

Deci, care sunt lucrurile despre care merita sa vorbim pentru a fi un parinte mai bun?

  • Vorbiti despre ce iubiti cu adevarat sa faceti.
  • Care sunt problemele cu care ne-am confruntat si cum le-am rezolvat sau ce sfaturi ne putem da pentru a le rezolva.
  • Ce lucruri noi am aflat, sau ce oameni deosebiti am cunoscut.
  • Ce lucruri ne dorim sa facem impreuna cand o sa ne intalnim, sau pe viitor care sunt planurile noastre.
  • La ce eveniment deosebit am fii vrut sa fie alaturi de noi si cum putem compensa acest lucru (fotografii, filmulete de la eveniment etc.)
  • Spuneti cat va este de dor si ce apreciati unii la ceilalti.

O relatie se formeaza si se pastreaza lucrand constant la ea.

Nu ai cum sa te astepti ca totul sa ramana neschimbat, cand in viata fiecaruia dintre noi sunt schimbari in fiecare zi.

Un parinte nu se poate astepta sa aiba o relatie stransa cu copii lui daca nu a facut nimic in aceasta privinta.

Primesti apreciere, iubire si interes din partea copiilor tai, atunci cand si tu oferi acest lucru.

La ce duce absenta unui parinte din viata copilului?

  • Influenteaza dezvoltarea sa. Daca sunt de acelasi sex cu persoana care lipseste nu pot identifica cum ar trebuii sa se comporte ei ca femei/barbati. Daca sunt de sex opus le este greu sa identifice ca adulti cum anume isi da seama daca cineva ii iubeste si cum anume sa-si manifeste ei iubirea fata de sexul opus.
  • Influenteaza opinia despre ceea ce inseamna sa fii parinte: doar un parinte trebuie sa se ocupe de copii.
  • Influenteaza cum este relatia ideala de cuplu: putina comunicare, putina afectiune aratata si putin timp impreuna intre parteneri.

2. Parintii care lucreaza amandoi, iar responsabilitatea copiilor revine ori ambilor parinti ori unei dadace.

De foarte multe ori acesti parinti incearca sa jongleze intre rolul de angajat si cel de parinte si tind sa fie foarte extenuati si stresati.

Acest lucru se vede atat acasa, unde obraznicia copilului devine ceva catastrofic.

Afecteaza si comportamentul la locul de munca, unde stresul ii afecteaza modul de relationare cu colegii dar si calitatea muncii.

Unii tind sa “scape” din rolul de parinte si sa lase totul in grija celuilalt partener de viata sau unei bone. Iar pentru tot ceea ce nu merge bine cu copilul este acuza.

Neasumarea responsabilitatii pentru copilul tau poate duce la lipsa unui model demn de urmat.

Astfel, copilul tinde sa intre in anturaje periculoase incercand sa-si gaseasca un model in viata.

Fara regulile parintesti nu poti fi un parinte mai bun.

Copilul, care este lipsit de experienta de viata, doreste sa incerce tot ceea ce-l face curios. Iar noi oamenii suntem curiosi de foarte multe lucruri. O libertate prea mare oferita copilului nu este benefica. Cel mai bine este sa i se ofere o libertate de alegere in functie de varsta pe care o are. Cu cat creste cu atat are mai multa judecata in a-si da seama ceea ce e bine si ceea ce e rau.

Daca nu ai incredere in copilul tau, indiferent de varsta acestuia, el are tendinta sa-ti arate ca nu se descurca. Si astfel adevereste ca are “varsta de judecata” pe care o consideri tu ca parinte ca o are.

Ceea ce vreau sa spun este ca, un copil nu poate invata un comportament daca tu ca parinte nu ai incredere in el.

Un copil invata un comportament lasandu-l sa faca acel lucru.

Daca doresti un copil responsabil, lasa-l sa-si asume responsabilitati, daca doresti un copil care sa se descurce singur, lasa-l sa aiba grija de el insusi etc.

Un parinte care nu doreste sa-si asume responsabilitatea pentru propriul sau copil formeaza un adult lipsit de respect fata de autoritate.

Copilul ajunge un adult care simte ca nu se poate baza pe nimic in viata in afara de el insusi.

Si devine  un adult care nu a invatat sa ceara ajutorul atunci cand are nevoie.

Un parinte care ii ofera copilului sau tot fara a-l invata ca trebuie sa muncesti pentru acel lucru creeaza un adult ce considera ca i se cuvine tot fara sa faca nimic. Copilul devine un adult care nu-si doreste sa-si asume responsabilitatea propriei vieti si nu stie sa-i aprecieze pe ceilalti.

3. Parintii care stau amandoi acasa, ambii asumandu-si responsabilitatea copiilor sau unul dintre ei.

In astfel de familii problema banilor si violenta in familie sunt cel mai des intalnite.

Ca sfat pentru a fii un parinte mai bun, daca nu aveti bani, cautati de munca (nu vine munca la voi) si nu va puneti copii sa munceasca sau sa cerseasca.

Iar pentru cei ce sunteti violenti cu familia voastra va spun ca nu meritati o familie. Meritati sa fiti singuri si nefericiti atata timp cat chinuiti tocmai pe cei care va iubesc.

De cele mai multe ori copilul tinde sa-si asume responsabilitati de adult in astfel de famili (el e cel care are grija de parintii sai).

Unui astfel de copil i se rapeste copilaria in momentul in care trebuie sa fie el cel responsabil.

Invatat cu o astfel de viata grea ajunge un adult responsabil si grijuliu dar are o stima de sine scazuta. Poate intra in depresie, poate avea traumatisme ce ii afecteaza relatia cu ceilalti si ii este teama sa incerce sa lupte pentru ceea ce vrea.

Cu astfel de parinti iresponsabili care nu le ofera nici minimul de conditii copiilor sai, se confrunta adesea serviciile sociale din Romania. Care din pacate nu prea au puterea de a tine departe copilul de parinti.

Din punctul meu de vedere un copil nu ar trebuii sa fie adus pe lume pentru a fii chinuit. Copilul reprezinta iubirea dintre doi oameni deosebiti care isi incununeaza casnicia aducandu-l pe lume.

Copilul nu este un obiect pe care-l aduceti in viata voastra de cuplu pentru ca nu aveati despre ce sa discutati. Sau pentru ca nu va mai lega nimic unul de altul. Copilul este un motiv in plus pentru care va iubiti mai mult. El este fiinta pe care o puteti ajuta sa devina cel mai bun, pentru ca are tot ce e mai bun de la fiecare parinte.

Copilul nu este obiectivul tau in viata, ceva de bifat pe lista de TO DO. Nu suntem masinarii de facut copii, suntem oameni care facem lucruri extraordinare. iar daca nu reusim sa facem un copil nu inseamna ca suntem un esec.

4. Familile cu un singur parinte.

E greu sa incerci sa le faci pe toate, insa amintiti-va ca nu sunteti total singuri.

Daca copilului ii lipseste o figura feminina sau masculina, incercati sa-i formati o relatie cu o astfel de persoana. Poate fi un bunic/o bunica, un profesor/o profesoara, preotul de la biserica, dar sa fie un model bun.

Aceasta persoana trebuie sa fie de incredere (adica sa nu abuzeze de copil) si sa poata discuta subiecte ce poate cu tine ii este rusine sa discute.

Povestitii copilului despre persoana care lipseste din viata dumneavoastra si asigurati-l ca il iubiti si o sa-i fiti alaturi mereu.

Invatati-l pe copil sa ceara ajutorul fiindui chiar tu un exemplu.

Nu il puneti pe copil sa-si asume responsabilitati de adult pe care le-ar fi avut partenerul lipsa.

Organizati-va viata astfel incat sa puteti petrece timp de calitate si cu familia.

5. Familia fara parinti naturali.

Este greu sa traiesti fara parinti pentru ca nu stii unde iti este locul.

Ca parinte adoptiv sau persoana care-si asuma responsabilitatea de parinte, trebuie sa stii ca acelui copil o sa-i fie teama sa se ataseze de oameni.

Pentru copii veniti din centre de plasament teama apare pentru ca nu stie cand aceste persoane nu o sa mai faca parte din viata lor.

Este dificil sa-ti asumi rol autoritar in viata lor, pentru ca oricand poate sa ti se reproseze ca nu esti cu adevarat parintele lor.

In astfel de situatii nu o sa-i castigi increderea printr-un comportament autoritar, ci prin manifestarile tale de iubire fata de el/ea.

Tocmai pentru ca esti o persoana necunoscuta ofera-i timp si rabdare sa va cunoasteti.

Faceti mai multe activitati impreuna si vorbiti despre ceea ce va place si ce nu va place.  Stabiliti-va planuri pentru a asigura copilul ca o sa fiti in viata lui mult timp.

Pentru mai multe informatii nu ezita sa descarci gratuit ghidul “Cum sa-ti intelegi mai bine copilul” si “Intrebari pentru a-ti cunoaste prietenii”.

Spuneti-mi ce parere aveti si daca ar mai fi fost ceva credeti ca va poate face parinti mai buni.

 

1 comment